Neîncrezãtor în neşansa mea, nu mi-o asum.
Speranta...
Speranta mi-e amantã,
Împovãrându-mã, ruinându-mi mostenirea,
Inevitabil...
Legat de cuvinte mari,
Cuget...
Ingnorându-mi impotenţa,
Voi zãmisli embrionul,
De geniu...
Pãgân faţã de lumea ce-i refuzã salvarea,
Se pierde pe sine pentru nemurire,
Şi nici raţionamentul nu-i poate eclipsa,
Iubirea...
Nestatornicã,
Naivã floare ce a pãrãsit ghiveciul,
Sã cocheteze cu mândrul soare,
Sã se scalde in roua dimineţi,
Şi melancolicã,
Sub clar de lunã,
Va boteza o stea,
Ce cade...
Când toamna ne colindã,
E tare greu sã spui...
Sã spui: Adio!...
|
