Cernute vise prin sita de mãlai,
Ce le împart sã-mi rãmânã pleava,
Sãrut pe rând regretele ce vor rãbda,
Dacã îndrãzneam şi tu îndrãzneai.
Din toate unul de aş pãstra,
Eu le-aş trãii pe toate cu aceaşi pasiune,
Dar rând pe rând se vor porni sã ne dezbine,
Şi numai unul m-ar ierta.
Furatã clipã dintr-un etern uitat,
Descântã-mi ura ce mi-o port,
Când am pierdut ce n-am avut,
Şi mã simt gol şi renegat.
Pironit d-un gând ce nu-mi aparţine,
Iubit regret, gol, fãrã a ta mângâiere,
Tremur de frig, privind la douã fire,
Şi-un singur nod ar lega al lor destine,
Dar n-a fost...
şi poate...
nici n-o sã mai fie.
Sãrmanul prost...
pierdute...
clipe fãrã glorie!!!
