Şcrâjnetul asurzitor al mori de idei mã ţine treaz sã aleg doar una. Cernute în spuma mãri, precum nisipul bob cu bob, se adunã rânduri, rânduri sub antetul unei coli.
Iluzii sfarmã neputinţe şi adunã haosul într-o cutie de chibrituri, unde cu toţi ne-am rãtãcit a gloriei fireascã împlinire. Atinge-mi gândul cu gândul tãu, şi gând cu gând în hora raiului descântã, iadul cel trãim. Întinde o mânã şi strânge-mã la pieptul tãu, sã-ţi simt sãrutul cald ce rupe lanţuri de rutinã. Legaţi prin trup, şi gând, şi nãzuinţe culegem rodul mãrului etern, sã ne trezim în Edenul Genezei, şi goi, şi clandestini.
În pântecul conştiinţei a zãmislit pãcatul şi prinde rãdãcini adânci, sã ne înfructãm din el mai mult decât o datã pânã ce gustu-i devine nesãrat.
N-ai fost a mea, n-am fost al tãu cãci gândurile n-au nãscut îmbrãţişãri, ci doar iluzii ce le numãr ca beţele dintr-o cutie de chibrituri.