Inima – tropot de frunze…
moarte.
Apusul şopteşte încruntat
cântec de leagãn,
mã poartã în noapte,
legãnatã de Carul Mic
depãşit în valoare
de un Car Mare,
pe sensul unic
al Cãii Lactee.
Eu, uimitã de întâmplare,
întâlnesc alt sens
dat vieţii…
sensul giratoriu.
Ocolesc la nefârşit,
nu ştiu,
nu ştiu pe ce cale s-apuc…
Calea…
inimii.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Am şi eu o 'cale'. A ta este mai romaticã
Cerul cu stele
plutesc printre ele
Carul cel Mare
îl iau la plimbare.
Carul e pus în mişcare
de Ursele-surioare,
din care
una-i mai mare.
Una de hãis
alta de cea
spre Calea Lactee
carul se sucea.
Eu am început ,
sã mã tocmesc;
spre emisfera borealã.
drumul gândesc.
Dar uite cã m-am plictisit
de mers prin abis
cobor sã vãd
cine şi ce
pe seit a mai scris.
