Inima – tropot de frunze…
moarte.
Apusul şopteşte încruntat
cântec de leagãn,
mã poartã în noapte,
legãnatã de Carul Mic
depãşit în valoare
de un Car Mare,
pe sensul unic
al Cãii Lactee.
Eu, uimitã de întâmplare,
întâlnesc alt sens
dat vieţii…
sensul giratoriu.
Ocolesc la nefârşit,
nu ştiu,
nu ştiu pe ce cale s-apuc…
Calea…
inimii.
