Pasii apasati ii simt in strafundul creierilor ca pe ciocanul imens al fierarului. Zgomotul se amplifica dureros pe masura apropierii, valuri de caldura imi inunda intregul trup si se instaleaza numai ea, frica. Nu trebuie sa ma las invinsa, nu trebuie sa par slaba, cuvintele mi se lovesc ca un ecou asurzitor de timpane, ma surprind, ma paralizeaza. Ma simt ca o caprioara incoltita de lupii hulpavi si flamanzi, cu inima batand puternic, cu ochii mari si mirati, inecati de roua. Nu trebuie sa ma las sfasiata, voi lupta pentru mine, pentru... TOT. Putere? Unde este puterea? O caut febril prin unghere si o gasesc doar pe ea... FRICA.
Azi, lumea parca este mai frumoasa, furtuna din sufletul meu a reusit sa alunge norii, soarele timid si-a facut loc printre cioburile de rautate. Nu este loc de lamentari, temerile trebuie invinse, viata isi urmeaza implacabil cursul. Am gasit puterea, ea este cea care ma va conduce spre orizonturi mai luminoase. Ma simt eliberata, nu-mi mai este teama de nimic. Nu eu guvernez, ma las in voia Lui. Stiam asta dar am vrut doar sa fortez destinul. Nu, destinul nu poate fi fortat, numai mintea si gandirea noastra egoista si perfida poate crede altceva. Si totul se imparte in doua sensuri cardinale lasand in urma vise colorate. Voi incerca sa-mi regasesc calea, acesta va fi scopul meu, ma voi lasa purtata de inima, ea stie ce-mi trebuie. Voi lupa pentru mine, pentru... TOT. Acum am PUTEREA?
Si azi, ca si ieri, ca si toate zilele trecutului, ca si cele care vor urma ne conduc destinul. Nimic nu sta in puterea noastra, oricat am incerca, drumul este deja ales, iar noi, ca niste turisti cuminti il urmam si ascultam. Nu ne putem abate, nu incercati, este in zadar! Va alegeti doar cu multa, multa durere, truda si o imensa dezamagire. Poate incercam sa ne obisnuim cu asta, apoi, incet, incet, anormalul ni se va parea normal. NICIODATA nu am abandonat lupta, NICIODATA nu am dat inapoi, dar am inteles, tarziu, ca ma lupt doar cu morile de vant. PUTEREA - un termen abstract, efemer...
|