Pe pieptul tãu, încet, capul mi-l pun,
Cu ochii-nchişi mã pierd în a ta lume
Şi tot aşa, la fel ca în ajun,
Sã-mi mângâi pãrul într-un fel anume.
Sã rãtãcim din stea în stea, mereu,
Din Cãi Lactee, un drum nou ne-am face,
Nimic din infinit nu este greu,
Tot alergând încoace şi dincoace.
E valsul nebunesc, când amândoi
Ne contopim total în nefiinţã,
În lumi astrale suntem decât noi,
Noi, amândoi, în noaptea de dorinţã.
Prin gene tremurânde te privesc,
Mi-e tare dor de stele, cer şi lunã,
Aş vrea sã uit de tot ce-i pãmântesc
Şi-o veşnicie sã fim împreunã...
|
