Cu sufletul ascuns prin frunze arãmii,
Cu valuri de cristal ce curg din ochi de nor,
Aştept chemarea ta, aştept ca tu sã vii
S-alungi tristeţea grea şi-o lacrimã de dor.
Cuvintele, balsam pe-al inimii popas,
În unduiri de vânt, pletele sã-mi joace,
Sã simt fiorul cald din timpul ce-a rãmas,
Drumul într-un sens sã te îndrepte-ncoace.
Şi contopiţi în cerc de vise-adunate,
Duioasele şoapte ne-ngânã-n iubire,
Priviri împletite-n surâsuri aparte
Ne duc peste timp, ne poartã-n dorire.
Al lumii univers alunecã în noi,
Se-ntrepãtrunde şi naşte iar visare,
Desculţi şi goi înotãm prin stele de ploi
Într-o luminã albã, seducãtoare.
