Am crescut în suflet un vis
al unui neîndemânatic Paradis...
Sunt un copil cãrunt,
cu plete mânjite cu unt
şi sunt deposedat,
redus la un simplu pãtrat.
Şi eu,
deşi semizeu,
am ochi şi în gând
şi cu ei admirând
perimetrul îngust al visului
cu gratii, al învinsului,
cãlãtoresc...
Plictisit, ordonez un haos lumesc
pe care îl închid,
avid
dupã unicitatea
pe care o oferã singurãtatea
în schimbul unui prizonier...
Tolãnit într-un recamier
(dupã cum am mai zis)
modelez neîndemânatic un paradis închis.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Bine ai venit, poete! Incerc si eu sa-ti "modelez" paradis tau închis.
