deschid fereastra
sã poţi intra pe nesimţite
ca o luminã
nu ca o pãrere
întruchipatã toatã din tãcere
aşeazã-te uşor cu mâna-n tremur
pe mâna mea cu muguri
fãrã sã rupi cu şoapte
adâncurile noastre
treci dincolo hotarul
dezmiardã cu-n sãrut brumarii ochi
şi gura
şi gleznele
şi pãrul lasã-l lung
sã legene din creşted la cãlcâie