pasul meu nu calcã drum
am seva mãduvei pe loc
nãuntrul e o tragedie
din ea nimic nu se scurge
nici mãcar naşterea
şi totuşi parcã respir
rodul în nepãsarea lui
ce-nchide mii şi mii de forme
sub puterea aceleeaşi vieţi
ca o poveste ce pururea te minte
mi-e sete de adevãr
de-un strop de rouã cãzut la întâmplare
de visul meu de ieri
de-o razã cãzutã de la stele
pe toate sã le-aştern stavilã
pe-un talaz de mare
ce nu ştie nimic
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
o incantare sa descopar in textele tale acea nuanta lirica,menitã sa dea culoare intregului.
