un pat cu braţe liniştite
cer
şi-o masã sã mã hrãnesc
cu mustul dorinţelor uitate
un joc ce începe în surdinã
o luptã-nãbuşitã de umbrã şi luminã
din zvârcolirea undelor rebele
într-un suspin de ape clocotite
ofer
ofranda rarã
ca pe un tonic într-un pahar cu ceai
cãzând într-o plutire
ce numai eu o ştiu
peste vulcanii sângelui nestinşi
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Versul e scris înainte de a bea tonicul, cãci din el izvoreşte o mare durere, pe care poate vrei sã o faci uitatã.
