întristate mîinele mele
îţi coboarã în palmã
cu degetele frânte în avântul curmat
luptând
pentru ţinte gingaşe
în legãturi cu muşchii
cãrând râuri de sori
laolaltã adunând jungle de forţe
pãsãri colorate
înlãuntrul cãrnii schimbãtoare
duioşiile ca pe un blestem
printre îngerii ce zboarã
cu atâtea picioare
trupul
valseazã în orânduiala udihnei
uitând cã nu suntem
cuverturã pe pat aşternutã
iarba-i se pare cã aude
