Autor:	cristi ( c.risti ) - [ POEZIE ]
Titlu:	Neuitarea

Oftez fãrã zâmbet în oraşul tãu iubito, cu spaime-atârnând printre blocuri, drumuri ciobite, oameni-subsoluri, pe scãri de incendiu bântuiau trupuri bolnave, aşteptau... o-ntâlnire cu timpul. Doar o coajã de prescurã-nvechitã în mâinile ce-ar ţine mãcar pentru o zi, un timp calendaristic fericit. Nu-ndrãzniţi sã gândiţi!? E-un vis perisabil contagios! O caldã durere dementã! O linişte mutã de-armonie stricatã! Un timp adormit de secunda otrãvitã! Dar Timpul... apãru de mânã cu Adevãrul ca doi preşcolari tensionaţi, ce nu-şi gãseau şcoala... şi trecurã printre noi ca un arici imens fãrã ochi şi un trol mai mic fãrã gurã. Ca o gorgonã mamã-şerpoaicã şi-o piticã fiarã pocitã. Adevãru-mi tãiase calea... nereuşind sã-i implor Timpului: Uitarea !

Nr

Comentarii

Comentatori

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]