Mi-am schimbat un timp numele îmbrãţişãrii.
E-un mister chiar şi numele meu
însã dupã asta, nu mai puteam fi eu.
Mi-am schimbat înfãţişarea, ziua naşterii,
mutându-mã de-a binelea pe alt tãrâm,
alţi oameni, altã viaţã, cer, altfel de pâine.
Pe cãi împleticite şi-n haine strãine
alergam-napoi ca sã mã regãsesc pe mine...
cu braţele întinse cãtre mine însumi
mã-ntâlneam îmbrãţişându-mã în ireale lumi,
când mã pierdeam din propriile mâini
mã cãutam iar uitând ce am gãsit.
Era fãrã de importanţã ce gãsisem.
Un copil îndepãrtat mã ruga zâmbind
sã-i dau un petec de iarbã împrumut;
pe planeta-i uscatã era un simplu deţinut.
Am ajuns bãtrân cu veacuri multe-n urmã
scotocind în malul mãrii pentru o zi de ieri.
Gãsisem doar una, nenorocitã, rãmasã de ocarã...
Nemâncat, obosit, am urcat muntele dãruit nopţii
aşteptând ziua de mâine ca toţi cerşetorii
dorindu-mi ca sã mor pentru a doua oarã.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Aton_Ra sã şti cã şi eu am trimis spre tine, multe gânduri bune!