Într-un rãzboi cumplit
timpul a fost rãpit.
Rãmãsese doar o sosie,
un timp mai scurt ca niciodatã,
devenind duşmanul de moarte
a orarului, minutarului şi acţiunii.
Sentimentele nobile atrofiate
se-asemãnau marilor vicii.
Am timp pentru multe fleacuri acceptate
dar niciodatã pentru lucrurile adevãrate.
Dansând pe marginea timpului
rişti sã cazi în veşnicie
pentru foarte scurt timp.
Mintea şi sufletul
îţi vor rãmâne-acolo
tu însuţi te vei îndoi
de revenirea lor,
neputinţa asta...
un accesoriu modern
în vestimentaţia timpului?
Toţi suntem foarte buni prieteni
dupã ce moartea, va rezolva asta.
De-ai gãsit o cauzã pentru a muri,
ai suficiente motive sã trãieşti...
Nimeni nu e-n mãsurã
sã-ţi facã o asigurare
pentru a doua zi!
