Cenaclul literar «Noduri si Semne» NODURI ŞI SEMNE Cenaclul literar «Noduri si Semne»
Cenaclul literar «Noduri şi Semne» - «Viata mea o clipa de-ar fi fost sa fie / Am intrerupt cu ea o vesnicie.» - [Lucian Blaga - De profundis]
NOUTĂŢI POEZIE PROZĂ ESEU TEATRU UMOR DIVERSE BIBLIOTECĂ
HOME
CREAŢII LITERARE
Autori-Texte-Opinii
Adaugă un text
Modifică/Şterge text
Modifică/Şterge opinie
ÎNREGISTRĂRI
Înscrie-te!
Modifică înscrierea
Şterge înscrierea
Schimbă parola
NOUTĂŢI
Ultimul text plasat
Ultimul autor înscris
Lista textelor
Lista comentariilor
OPINIA TA
Spune-ţi părerea!
NOU! NOU! NOU!
Termeni & Condiţii
Link-uri utile
Vrei un site personal?
CyberPoems
Poeme cibernetice
Soft nominalizat la Concursul Naţional de e-content, mai-2005
[Free download]
SITE-URI PRIETENE
»  Portal de divertisment
»  Anticariat online
»  Poeme cibernetice
»  Meditaţii, meditatori
»  AnteCV - Testare online
»  Management sexual
»  Testare/evaluare offline
»  Pro LOTO 6/49, 5/40
  Vizitatori:  21077062  
  Useri online:   70  
Cenaclul «Spune ceva»

Revista literara BOEMA

Filme si aplicatii multimedia educationale

DONATI
PENTRU CULTURĂ


Anunţuri: Antologie literară colectivă  
Autor: Victoria Bujoreanu ( Victoria B. ) - [ PROZA ]
Titlu: fragment (5) Grig sau rãbdarea ţipând
PRETENII
Vlad Radaicovici şi Magda Maxim erau singurii lui prieteni din copilãrie. La început pentru cã şi pãrinţii lor erau prieteni, mai apoi - când a început rãzboiul şi a rãmas orfan - poate de milã, iar acum din obişnuinţã sau din interes, credea el. Vlad era mereu în crizã de bani, iar Magda profita, şi ea, de câte ori avea ocazia de dãrnicia lui şi poate avusese şi o speranţã secretã, cã o s-o cearã în cãsãtorie.
(…)
Cu toate defectele lui, Vlad nu se dezisese niciodatã de el. În adolescenţã, când mergeau împreunã în oraş, îl prezenta drept ,,prietenul meu armean,,. Dupã o astfel de prezentare într-o zi, când se întorceau acasã, Grig îl întrebã:
- Ţi-e ruşine sã spui cã-s ţigan?
- Ţigan cu ochii verzi!?
- Dar tenul meu?
- Ce ar spune tanti Lina sã m-audã cã te fac ţigan? Am vãzut-o mai mult pe ea decât pe maicã-mea şi am stat mai mult la voi acasã decât la mine!
(…)
Nu acelaşi lucru putea spune despre Magda, care pe vremea aceea, doar îi rãspundea la salut şi atât. Odatã şi-a schimbat chiar direcţia de mers ca sã nu-l întâlneascã. De atunci a început el sã o evite pentru a nu se simţi prost. Abia când a ajuns el în anul trei de facultate a început ea sã revinã la sentimente mai bune.

DUMITRIŢA - MIA
(…) Într-o dimineaţã vãzu intrând în spital un înger de fatã care salutã portarul.
(…)
- Nu ştiam cã acum angajãm şi copii! se mirã Grig. Îi vãzuse chipul angelic, aerul ingenuu dar serios şi se gândi cã-i fecioarã, ba chiar îi trecu prin cap sã încerce sã o corupã, nu avusese niciodatã o fecioarã, nu cã ar fi avut multe femei la viaţa lui, dar…
O abordã prima datã într-o dupã amiazã când era de gardã şi îşi fãcea rondul prin spital iar la urgenţe nu era nimeni. Special urcase la chirurgie, s-o întâlneascã. Când o vãzu, nu se putu abţine sã nu facã bãşcãlie pe tema originilor lui, având în vedere cã era de-a dreptul tuciuriu în urma sãptãmânii petrecute pe ţãrmul mãrii. De aceea, o întrebã zâmbind, cu un accent ţigãnesc pronunţat:
- Au, mânca-ţi-aş gura, cum te cheamã frumuşaţã ?
Ea nu rãspunse, puse capul în pãmânt şi dãdu sã plece. El, vizibil supãrat se aşezã în faţa ei şi întrebã din nou, de data asta fãrã accent, cu un glas poruncitor:
- Nu auzi, domnişoarã ? Am întrebat cum te numeşti ?
- Argintaru, rãspunse aceasta cu vocea tremurând. Chipul lui Grig se înseninã din nou, în mintea lui se înşiruiau Auraru, Fieraru, Fusaru, Linguraru…Se gândea cã-i din aceiaşi etnie cu el, dar continuã în acelaşi stil autoritar:
- Argintaru şi mai cum ?
- Dumitriţa, rãspunse fata cu ochii aproape în lacrimi.
- Dumitriţa, Narcisa, Gladiola, Zambila continuã Grig râzând şi gândindu-se cã mãcar cu numele se încadreazã. (…)
- Probabil, o sã-ţi spun Mia, domnişoara Mia! !
Între timp, medicul Şerban Caragea, ieşise pe hol, alarmat de glasul colegului sãu de la ortopedie, şi privea consternat la scena ce se desfãşura, dar nu îndrãznea sã spunã nimic. Grig care nu-l observase, fiind cu spatele, fãcu un pas în lateral din faţa fetei şi cu o uşoarã reverenţã îi dãdu de înţeles cã poate pleca. Privind în urma ei îl remarcã şi pe chirurg ce se retrãgea în cabinet. Norocosul!
(…)
Când avu ocazia, Grig îi spuse şefului cel mare, de ce nu i-a repartizat-o lui pe Mia, ca asistentã ? Iar acesta îi rãspunse:
- Hai mãi Grig, Şerban e bãiat serios ! Tu începi sã calci pe urmele lui Vlad ! Sã laşi fata în pace, cã o pãţeşti, de data asta nu mai scapi!
Şeful se referea la o aventurã pe care o avusese Grig Stãncescu, în urmã cu doi ani, cu o asistentã pe care în final nu o luase de nevastã. Respectiva care se complãcuse mai întâi în braţele lui Vlad, dar care mai apoi îl aprecie mai mult pe Grig pentru potenţa sa sexualã dar şi financiarã, afirmase cã-i însãrcinatã. (...)




Nr Comentarii Comentatori
[ Comentează! ] [ Texte ] [ Autori ] [ HOME ]
Cenaclul Literar Online
«Noduri şi Semne»
Revista Boem@
EXPOZIŢIE DE CARTE
Valeriu VALEGVI, Vremea vremii, Ed. Opera Magna, Iasi, 2009
ANTOLOGIE LITERARĂ
Arhiva de ANTOLOGII
FESTIVALUL ASPRA 2014
Biblioteca CENACLULUI
Cărţi publicate de membri
ACTIVITATE LITERARĂ
Arhivă IMAGINI
ATELIER LITERAR
Dicţionar de tehnici
Figuri de stil
Starea poeziei
Literatura fantastică
Curente literare
Reguli de ortografie
Ghid de exprimare
Contact
Istoria cenaclului
Membrii cenaclului
PUBLICÃ ŞI TU!
ONOMANTIA
MĂREŢIA OMULUI
MenStrict
Cel mai util cadou pentru iubita ta!
[ Free download]
Revista literara BOEMA
Editura InfoRapArt

OPINII
Opiniile sau punctele de vedere întâlnite aici aparţin celor care le-au exprimat.
POEZIE      PROZĂ      ESEU      TEATRU      UMOR      DIVERSE      BIBLIOTECĂ
Contact: webmaster@inforapart.ro              Copyright © 2002 - ANA & DAN