Poate am ştiut cândva,
Dar cum timpul a trecut,
Am uitat cã pe-ntâi martie,
Ion Creangã s-a nãscut!
Dar de-amintirile lui,
La cireşe, La scãldat,
Şi de Smãrãndiţa popii,
Niciodatã n-am uitat!
N-am uitat de Irinuca,
Nici de caprele râioase;
Cum poţi ca sã uiţi vreodatã,
Amintiri aşa frumoase?
Şi de pupãza din tei,
Îmi aduc mereu aminte,
Cum umbla s-o vândã-n târg,
El, copilul fãrã minte!
Nici de Capra cu trei iezi,
De, Punguţa cu doi bani,
De Prostia omeneascã,
N-am uitat de-atâţea ani!
Nici de moş, şi nici de babã,
Şi nici de fetele lor,
Iar de Fãt-Frumos, fireşte,
Mi se face mereu dor!
Pe-acel om, cum nu mai e,
Altul mai leneş de fel,
Îl vãd parcã în cãruţã,
Şi cucoana lângã el !
La urat îl vãd pe Nicã,
Prin omãt pe ulicioarã,
Aşa cum erau, odatã,
Datinile pe la ţarã!
Ce frumoase amintiri,
Ion Creangã ne-a lãsat,
Din copilãria lui...
Nici voi nu cred c-aţi uitat!
|
