Cenaclul literar «Noduri si Semne» NODURI ŞI SEMNE Cenaclul literar «Noduri si Semne»
Cenaclul literar «Noduri şi Semne» - «Nebunilor! Oare cel care a facut partea din afara n-a facut si partea dinauntru?» - [Luca-Cap.11.40]
NOUTĂŢI POEZIE PROZĂ ESEU TEATRU UMOR DIVERSE BIBLIOTECĂ
HOME
CREAŢII LITERARE
Autori-Texte-Opinii
Adaugă un text
Modifică/Şterge text
Modifică/Şterge opinie
ÎNREGISTRĂRI
Înscrie-te!
Modifică înscrierea
Şterge înscrierea
Schimbă parola
NOUTĂŢI
Ultimul text plasat
Ultimul autor înscris
Lista textelor
Lista comentariilor
OPINIA TA
Spune-ţi părerea!
NOU! NOU! NOU!
Termeni & Condiţii
Link-uri utile
Vrei un site personal?
CyberPoems
Poeme cibernetice
Soft nominalizat la Concursul Naţional de e-content, mai-2005
[Free download]
SITE-URI PRIETENE
»  Portal de divertisment
»  Anticariat online
»  Poeme cibernetice
»  Meditaţii, meditatori
»  AnteCV - Testare online
»  Management sexual
»  Testare/evaluare offline
»  Pro LOTO 6/49, 5/40
  Vizitatori:  18326500  
  Useri online:   71  
Cenaclul «Spune ceva»

Revista literara BOEMA

Filme si aplicatii multimedia educationale

DONATI
PENTRU CULTURĂ


Anunţuri: Antologie literară colectivă  
Autor: Oancea Daniel ( Octav Daniel ) - [ POEZIE ]
Titlu: Iederã sfâşiatã
1

Nu cumva-i ignoranţa în care se adâncesc stafiile în burg?
Şi ca o pulbere de veacuri renaşte iedera-n Zenit?
Ori poate lumea-ntr-o mãnuşã pluteşte-ntr-un cosciug,
Precum un cub din sticlã ce-n vãpaie dispare-n infinit.

Un amator mã simt rãtãcitor printre brunele concepţii,
Un meteor abstract în care nimicul se preschimbã,
Nu în atentat ci-ntr-un orificiu spre lagunele injecţii
Dintr-un ospiciu ce-şi schimbã forma-ntr-o oglindã.

Într-un sanctuar sfârşit se-aşazã tabloul magistral,
Ce fiinţã sinistrã, ce iederã banalã, în  fundal un zepelin..
Într-un cub priveam de la fereastrã cu ochiul abisal,
Prin perdea, un câmp cu scoici şi monstrul Adelin...

Eram pãtruns ca-ntr-un regres.. cum mã privea,
Aveam chipul jucãuş de nea şi albastrul sã încapã,
Prin sufletul ce se pierdea priveam tot prin perdea,
Cum mã scurgeam şi tot simţeam cã mã aflam la el în pleoapã...

Doar liniştea mã mai credea, fereastra tot mai micã,
Pereţii toţi pãreau bureţii-n tonomat de deziluzii,
Aveau sã piarã-n cãtuşe în cubul meu din sticlã,
Nepãsãtor printre secundele ce-mi nãscoceau iluzii...

În tine pânã şi bolta se-adapã-n ţãrânã,
Ticãie luna-n asfinţit zdrobitã-n cuşma de pisicã,
Şi norii parcã nu-s în mantia ta brunã..
Iar eu mã rãsucesc tot mai jalnic în cubul meu din sticlã.

De ce mã porţi ca pe un ghimpe? Tu de toate eşti imun..
Ai în mânecã acvarii şi în suflet porţi bufete!
- Toate acestea-s iluzorii într-o vestã de nebun -
Şi pieirea-i tot faţadã într-o ploaie de regrete?

Poate calea-i însãşi nemurirea ce prin crângul tãu felin,
Tu ai crede mort sau viu cã nimic nu-i mai fatal
Decât viaţa-n cufundare, toate-s par curtate de venin,
Lumea toatã-i un bec stins în labirintul infernal...?

De-o vecie mori cenuşã, dar te afli în tablou -
Eşti in vorbã eronat şi-n mişcare ordinar, sunt un zeu!
- Precum mi-e timpul azvârlit într-un stilou..?
- Toate acestea-s iluzorii, nu existã Dumnezeu! -

Atunci şi existenţa ta e clarã - o minciunã,
Eşti viu în mine precum un cãrbune stins!
Nu exişti - cum nu exist - şi ne aflãm într-o furtunã, -
Mã amuzã ritmul tãu, totul nu-i decât un vis.

2

Şi m-am speriat haotic... nu existã aurora în pãduri?
Şi recea mânã-i doar stafie? Cubul meu nu-l mai aprind?
Şi m-am renãscut despotic printre vechile scripturi,
Cãci de pleoapa dezgheţatã uita-voi sã mã prind...

Şi în nimbul meu purta-voi neantul deşirat în douã,
Tu te miri de parcã-n sine prãbuşit infructuos pe-un prund,
Ştiind cã-n lumi mistice lava nu existã şi nu plouã... -
Nici mãcar pãmântul nu-i rotund...

Eşti viu, exişti precum în ochi se rãzbunã un tranşeu,
Complac aceste gânduri în pleoapa ta ingratã..
Iar cubul meu crapãt în cuib s-ar face-un curcubeu
În care crusta ta reflectã - Totul - iedera ţi-e sfâşiatã...

- Mai tacã-ţi gura agresatã! Rãsufli atâtea fleacuri,
Încât aceste umbre în spaimã şi revoltã,
Te vor atârna de rama mea din veacuri..
Când nu existã stele, nici luna de pe boltã...

Plãcerile carnale n-au fost decât pasul pelerin în adulter?
Explici cã-n ceasul meu iubeam în van atâtea fete...
Sã mã scufund speranţã în oaza de mister;
Cu toate acestea, jur, nu pot pricepe...

Cum toate pãreau reale.. cãmaşa de bumbac
Şi casa, pãrinţii, chiar şi cubul fãrã de care nu rezist...
Acestea-s toate doar deşertul întemniţat în lac,
Ce mã zbiarã de parcã eu exist...?

Ori poate fereastra sau chiar şi-acest tablou monumental,
Poate iubirea? Raţiunea? Sau albul de pian destrãbãlat?
Sau Univerul? Orice-ar suna primordial?
Vrei sã spui cã toate acestea în veci n-au existat?

Ca o pâclã-n portale defuncte mã aflu-n timp ca un fugar,
- Literalmente! Eşti un punct albastru distorsionat -
Nici cerul? Sori plângând vãzduhul în fantomaticul hambar...
Vrei sã spui cã toate acestea în veci n-au existat?

- Literalmente, aceastã disperare e crudã de-anormalã,
Ce pare atât de vremelnic încât lumea ta e grea? -
Ca o nicovalã mi-e viaţa de cernealã...
- Şi simţi tu oare, cum dispare lumea sub perdea?

Mi-e rece rima şi timpul blameazã tot ce e real sau sfânt!
- Ce idiot! Şi chipul tãu n-ascultã... dormitezi;
Rãsãritul! Totu-i ireal pe-acest pãmânt.
În lumea ta nici vraja nu te lasã sã visezi..

3

Sã înţeleg într-un finit cã neantul mi-l aprobi,
Cãci sunt un hibrid într-un cub pe-o pleoapã de uriaş,
Şi cã în mine mor atâţia corbi ce mi-i absorbi
Încât mã fac sã par un ucigaş...

Sã înţeleg cã mostra de cianurã-i topitã-n raţiune
Şi cã în mine-i doar un gol prin care înoatã organe,
Eliberat de pleavã mã simt ca-ntr-un cãrbune,
Precum un trup neutru în pânze diafane...

Sã înţeleg cã trãirea-i fãrã de temei,
Cãutãm tot mai multe aprobãri şi rãspunsuri mai puţine..
Şi fãrã întrebãri şi fãrã de idei
Ne proiectãm în mreje de suspine..

Şi poate cã înţelesul meu e atenuant...
- Ai înţeles, muritor fãrã de seamãn cã te afli-n purgatoriu? -
Şi-acum mã simt precum cerul de savant -
Greşit! În sfera ta, în cubul tãu pedant nu eşti decât un accesoriu...

Înţelegi acum cã oasele-au ajuns sã cadã-ntr-o acvilã
Cu penele-i sticloase ca o lirã pe cubul tãu puternic,
Şi cã lumea aceasta fadã nu-i decât pasul din mocirlã..?
Iar singura luminã ţi-e moartea-n întuneric...?

Ca altãdatã, ai înţeles cã viaţa-i în patru despicatã?
Un munte fãrã lauri, doar plante otrãvitoare?
Pândesc întotdeauna corola deranjantã,
Revãrsând deasupra-ţi un râu de disperare!

- Şi care-i scopul meu? Ce sã dau în schimb?
Acest miraj mã curmã în ascuţiş de sãbii!
Vrei sã mã vezi nebun în sfera mea murind?
Ori sã priveşti cum oasele-mi nãscocesc corãbii?

Vorbind cu mine însumi pãşesc în internare, 
Mã simt de parcã ceru-i palid şi arcada-i s-a deschis,
În prima clipã te-am aruncat în valuri de sfidare,
Dar am crezut cã totu-i doar un vis...

Acum cã totu-i clar m-afund în cercul meu de lut,
Şi Bach sau Mozart sunt viori cu corzile topite...
Acum cã am habar... nu te mai ascult,
Mã las purtat într-un clavir cu clape rãvãşite..

- Nici nu mai exişti! Exilat ţi-e trupu-ntr-un tablou,
La marginea ferestrei zace aievea crucea ta!
Ţi-a fost de înţeles cã viaţa-i sinistrul meu ecou
Ce-ţi topeşte macabru soarele-n perdea!

4

Am ştiut... giuvaierele creşteau pe-un mort înverşunat,
Cu paşii dezgoliţi ce-aveau sã piarã lângã prag,
Ce Cosmos... toate acestea nu s-au întâmplat,
Şi-acum sã levitez cu gâtul într-un ştreang?

Ai vrea, chinuindu-te sãtul de moarte şi stupid,
Sã mã renegi ca pe o hranã ritmatã prin ruine,
Şi-acum în cerul meu vrei sã mã vezi murind,
Strivindu-mi carnea prin vitrine...

Poate cã viaţa mea ar fi fost alta, un medic veterinar
Ori alpinist pe-un munte trist, neprihãnit şi impertinent,
Dar viaţa mea a fost doar putredul coşmar,
Unicul absent în cubul meu zdrobit şi transparent.

- Cripte arse în tine au dormitat precum borealele lagune...
Rãguşita chitarã te-ascundea-n banalele strofe...
Aşa îmi pari, un muritor ce naşte o genune,
Naiv fãrã speranţe, scârbit în catastrofe..

Ai impresia cã dacã te prefaci cenuşã în abis
Toate acestea-n jur au fost reale?
Nimic n-ar mai conta, nici criptele ce ţi-au promis
O altã lume în cuburi tot mai ideale...

- Eşti un monstru ploştit într-un tablou diform
Cum sã mã încred în materii ce nu mai au substante?
Sã mor şi totuşi, sã îmi spui cã pieirea-i singurul atom?
Atunci ce rost mai are? - sã fii o moleculã doar printre speranţe? -

Eşti un monstru! Te eşti un drog prin care te scuturi în derivã,
Laşi agonie şi obsesii, trãiri nefaste de angoasã,
Priveşti goliciunea prin toate, când toate-s împotrivã,
Şi vrei sã-mi spui cã viaţa nu-i frumoasã...

Cum îmi explici dorinţa ce îmi îmbie gândul meu trufaş?
Averea aceasta ce îmbatã tot ce-n jur mai este viu?
- Poate-i recea vrajã sau în flãcãri trupul pãtimaş,
Ce lasã-n urmã aceeaşi veşnicie în cubul tãu pustiu..

Cum îmi explici podeaua cufundatã în latrinã?
Sau perdeaua lipitã de-o ranã sau veioza mea în dar?
O suveranã? Banii? Tristeţea? Sau a mea retinã;
Ori un poet, un vis feeric sãu mortul meu coşmar?

- Mi-e limpede cum luna-ţi se scufundã în colostru,
Şi se topeşte precum mintea socotitã de-un gropar;
Sã te întreb: Cine dintre noi mai este monstru?
Priveşte uimit cum toate-n jurul tãu dispar...

5

- Sunt un monstru într-un cub de sticlã ce gândea,
Lângã fereastra mea spumoasã, plin de angoasã-ntr-o perdea..
Sunt rupt dintr-un tablou cu Adelin ce îmi râdea pierdut,
Şi strivit privesc uimit cum toate-n jurul meu au dispãrut...

Nu cumva-i ignoranţa în care se adâncesc stafiile în burg?
Şi ca o pulbere de veacuri renaşte iedera-n Zenit?
Dar sigur lumea-ntr-o mãnuşã pluteşte-ntr-un cosciug,
Precum un cub din sticlã ce-n vãpaie dispare-n infinit.

Nr Comentarii Comentatori
1. Bun venit pe noduri! elbi
[ Comentează! ] [ Texte ] [ Autori ] [ HOME ]
Cenaclul Literar Online
«Noduri şi Semne»
Revista Boem@
EXPOZIŢIE DE CARTE
Ion ZIMBRU, Ce zgomot face cntecul cnd moare, Galati, 2006
ANTOLOGIE LITERARĂ
Arhiva de ANTOLOGII
FESTIVALUL ASPRA 2014
Biblioteca CENACLULUI
Cărţi publicate de membri
ACTIVITATE LITERARĂ
Arhivă IMAGINI
ATELIER LITERAR
Dicţionar de tehnici
Figuri de stil
Starea poeziei
Literatura fantastică
Curente literare
Reguli de ortografie
Ghid de exprimare
Contact
Istoria cenaclului
Membrii cenaclului
PUBLICÃ ŞI TU!
ONOMANTIA
MĂREŢIA OMULUI
MenStrict
Cel mai util cadou pentru iubita ta!
[ Free download]
Revista literara BOEMA
Editura InfoRapArt

OPINII
Opiniile sau punctele de vedere întâlnite aici aparţin celor care le-au exprimat.
POEZIE      PROZĂ      ESEU      TEATRU      UMOR      DIVERSE      BIBLIOTECĂ
Contact: webmaster@inforapart.ro              Copyright © 2002 - ANA & DAN