Cerul se prãbuşeşte, acum deasupra noastrã,
Şi stelele acuma cad din nou din cer.
A înflorit de-acum adevãrata floare albastrã,
Adevãrata floare a sufletului meu.
Se prãbuşeşte acum şi lumea peste noi,
Cu universul nostru cel divin.
Şi-n lumea asta cea frumoasã,
Rãmasem doar noi doi şi un suspin.
Se prãbuşeşte acum al nostru suflet,
Se prãbuşeşte acum atât de adânc.
Se aude acuma pe pãmânt un urlet,
Şi un suflet mereu deja frânt.
