chipul ei blajin îmi vine în minte
din negurile inefabile ale copilãriei
şi acum mi-o reprezint ca pe-o sfântã
de pe icoanã
în mintea mea de copil
credeam cã sfinţii erau şi ei un fel de bunici
împietriţi în dragoste
fãrã sã înţeleg cum
bunica îmi umpluse camera cu icoane
şi candele
sã mã fereascã de Duhul cel rãu
dar cel mai enigmatic lucru de care-mi aduc aminte
era coşul ei din nuiele
în care ascundea tot feluri de lucruri
banale
primul meu dinte de lapte
elefanţii de pluş cu picioarele rupte
maimuţoii fãrã capete
primul desen din cerculeţe şi linii
intitulat â€Ţmama"
o panã neagrã de pasãre
amintiri
cum îi plãcea sã spunã
şi-mi explica pe-ndelete ce sunt amintirile
şi cum ele se aseamãnau cu nişte pãsãri cãlãtoare
precum rândunica de sub streşina casei
care vine şi plecã în fiecare an
înfruntând cu inima ei micã toate primejdiile cerului
într-o zi însã nu se mai întoarce
gãseşti cuibul gol
se poate citi regretul şi-n ochii pisicii
întotdeauna pluteşte o mare tristeţe în urmã
şi n-ai de ce te prinde…
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Mi-au trezit multe amintiri aceste versuri... Felicitãri!
