Peronul gãrii este înţesat de oameni cu tot felul de bagaje. Fiecare dintre ei îşi conduce chipul în contextul aşteptãrii. Şuierat prelung de locomotivã apropiindu-se iniţiazã mişcare printre cãlãtorii gata de drum. O scânteiere crescãtoare aduce în faţa ochilor trupul metalic al unui tren alb ca o nãlucã zãmislitã de vis. Porţiile de viaţã - contururi de ape - urcã în vagoane, uşile se închid, maşinãria porneşte.
Fluturi de timp invadeazã lumea tuturor cu gânduri vechi şi noi, într-o rodnicã tãcere. Cu înţelegere descoperitã, lucrul sinelui se pliazã pe firescul existent dintotdeauna.
Treptat, mulţimea se decorporalizeazã eliberând luminã generatoare de energie, energie care motiveazã Universul viu.
