Am aţipit...
La umbra stelelor plutind,
Ce împânzeau în infinit,
Eternul suflet rãscolit
De nori şi de nãpastã
Al cerului,
Plângând timit
Dulci ploi de viaţã.
În somnul lin
Ai apãrut
Şi-ai ocupat,
Abrupt,
Spaţiul unui gând...
Pãzind cãderea stelelor
Şi clipa curgând.
Şi în îmbrãţişare-nlãnţuiţi
Mi-am îngropat,
Sub fulger de sãruturi,
Ţipãtul absurd
Şi trist
Al clipei
Ce se duce.
Brusc... m-am trezit...
Tocmai trecuse
Anotimpul.
