Din ape tulburi ai aparut timid,
Sã-mi mângâi sufletul, nor de nisip,
Rãtãcitor pe-al mãrii val,
Pe vasul de cleştar, topit gheţar,
Sã-l înconjori cu fire de sidef
Ce stralucesc şi se-mpletesc,
Într-un gherghef
Albastru şi senin,
Ca luna în al ei somn lin,
Sã-l încãlzeşti şi sã alungi,
Tristeţi, regrete şi nãluci,
În soare sã-l transformi zâmbind,
Mici stropi de apã rãcorind
Zãduful ce topeşte-n zare,
Tot miezul inimii ce zboarã
Cãtre prea largul orizont
Amestecându-se în mare.
