Lumină... ce frumos te întretai
Cu bucuria frunzei triste
Ce asfinÃˆâ€şeÅŸte-n răsărituri,
De dorul picăturii blănde... vis de îngeri.
Lumină... ce parfum îmbietor,
În lacrima petalei ce se frânge
De zâmbetul stăruitor
Al bătrâneÃˆâ€şii ce-o ajunge.
Lumină... ce adiere prea suavă,
Îmi mângâie uşorul trup,
Golit de o iubire albă, pură şi imaculată,
Zburând pe aripa dulcelui vânt.
