Apleacã-te cãtre inima ta şi descoperã,
Comoara ce-ai ascuns-o adânc,
Cu cheia dezastrelor fãcând legãmânt,
De tainã.
Apleacã-te cãtre inima ta şi dezleagã,
Şi ura, şi rãul şi tunetul parcã,
Ziceai cã-l astupi în cufãrul gheţii
Pe viaţã.
Apleacã-te cãtre inima ta şi priveşte,
Emoţia şi tremurul diafan al tristeţii,
Ce limpede-ncearcã sã-şi croiascã cãrare
Spre soare.
Apleacã-te cãtre inima ta şi sãrutã,
Copilul ce-aşteaptã sã iasã pe-un leagãn de razã,
Pe-un zâmbet albastru sã-şi zideascã visarea,
Iubirea şi marea.
