Mã uit la jumãtatea care plânge,
Cu-o mângâiere dulce ce înfrânge
Tristeţea, deznãdejdea şi regretul
Îndepãrtându-le spre zare,
Spre lumea aceasta îngrozitor de mare.
Mã uit la jumãtatea care râde,
Şi-o-mbrãţişez cu bucuria ce cuprinde
Şi lacrima, şi zarea şi albastrul...
Tristeţea prefãcând-o-n zâmbet,
Şi deznãdejdea în visare
Regretul în pasãrea cea mare
Ce zboarã spre neştiuta zare
Cu aripi albe, deschise cãtre soare!
