Peste întunericul nopţii a rãsãrit soarele,
Cu visul ce-o viaţã s-a scris,
Aşteptând tãcut şi-n şoaptã orele
Sã treacã, pentru a fi rescris.
Fixez pe hârtie dorinţa, visul nescris
Şi zâmbetul mã inundã intern,
E-o sete de viaţã nebunã, vis nedescris
În care mã zbat ce cuvinte s-aştern.
Ridic ochii spre larg şi vãd marea
Ce plimbã-n al ei alb şi pur val visul meu,
De viaţã, de zâmbet, de întrebarea...
Ce este visul de nu însuşi numele tãu ....
