Îmbrãţişez copilul din mine în fiecare dimineaţã,
Îi sãrut tâmplele şi ochii ce se-mpletesc în soare,
Admirând cu nesaţ fetiţa zveltã, voioasã şi fâşneaţã
Ce-şi scuturã delicat aripa din a visului strânsoare.
Imbrãţişez mama din mine în fiecare dimineaţã,
Cuprinzând zarea în braţe de dor şi candoare,
Dãruind inima fiecarei respiraţii de mogîldeaţã,
Purtând-o pe braţe intr-o continuã, perpetuuã furişare.
Imbrãţişez femeia din mine în fiecare dimineaţã,
Zburând cãtre a lumii miracol, nescris spectacol,
Renãscând cu fiecare clipã, semeaţã,
Trecând cu putere divinã orice obstacol...
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Frumoasã trecere de la o ipostazã femininã la alta! Am citit cu plãcere. Cel mai mult mi-a plãcut metafora â€Ţfetiţa zveltã, voioasã şi fâşneaţã / Ce-şi scuturã delicat aripa din a visului strânsoare."
