Pe creasta norilor s-a aşezat o stea
Ce cu un zambet ma priveşte şi îmi cântã
Cã lumea este-n fiecare zi a mea
Cã soarele şi luna îmi descântã,
Cã vantul şi cu ploaia mã rãsfaţã,
Cã florile-mi surâd de dimineaţã,
Cã iarba mã priveste in neştire
Scriind în urmã-mi dulce povestire,
Cã frunza-mi scrie zilnic câte-o poezie,
Cã aeru-n a sa adiere linã,
Mã poartã-n viaţã ca pe o felinã.
Cã pomul mã hrãnşte zi de zi
Cu roadele unei amiezi,
Cã apa mã strecoarã lin şi blând
Pe-al vieţii val ce mai curând
Mã poartã cãtre fericire,
Cãtre-acea nesfârsitã, dulce şi caldã iubire.
