Seninul bunãtãţii ţi-a luminat privirea,
N-adâncul tãu ermetic pãtrund numai în vis,
Sã caut, sã descopãr, sã savurez iubirea,
Blocatã între gratii în sufletu-ţi închis.
Şi mângâi şi descopãr cu fiecare clipã,
Cum floarea cea aleasã mijeşte armonios,
În vis mi-arãţi, cu zâmbet, puternica-ţi aripã,
Ce mã cuprinde-ntr-un sãrut prea dulce, prea duios.
Şi-acum, înlãnţuiţi, sã ne-aruncãm în mare,
În dansul ce ne poartã cãtre-un tãrâm nescris,
Sã scriem poezia cu litere pe soare,
Sã ne trãim iubirea-n eternul paradis.
|
