Piramida fulgerelor sufletului s-a transformat în nisip,
iar fantomele eliberate din cuşca minţii înceţoşate
au bântuit ultimele rãmãşite din cãrãmizile
inimii pe care am purtat-o odatã în mine.
M-am împiedicat alergând peste treptele de marmurã
şi m-au lovit pietrele calde care mi-au protejat sicriul,
unde am dormit când eram înger de sticlã,
cu aripi din fulgi argintii de speranţã.
Licoarea amarã a vieţii mi-a ars pânza inimii,
ploile acide mi-au dãrâmat zidurile din betonul raţiunii,
frigul mi-a capturat sentimentele , le-a îngheţat,
apoi m-a torturat, ştiind cã sunt doar un suflet rece.
