Frigul dureros îşi înfigea ghearele negre
În corpul întors din sicriul cenuşiu,
Iar negura lumina ceaţa întunecatã,
Ce dormea prin aerul rece din cimitir.
Am auzit strigarea sinistrã, cântecul jalnic m-a îndrumat,
Sunetele zbuciumate ale pianului morţii m-au trezit şi m-au chemat
Spre hora din mijlocul pustiului decorat cu plumb.
Flori carbonizate împrãştie aroma dulce a pãmântului bãtrân,
Viermii negurii rod rãmãşiţele arse ale trupului îngheţat.
Miroase a mucegai? Ori e parfumul adâncurilor?
Buruieni ofilite îmi prind picioarele de scrum în capcana prãbuşirii,
Cad în noroiul dulce şi mã-mbrac în nemurire.
Vãd în faţa mea privirea neagrã a corbului,
Se uitã la mine de parcã m-ar cunoaşte de o eternitate,
Apoi îşi ia zborul şi îl urmez speriatã,
Ajungând în faţa unui mormânt din sticlã spartã.
Sunt uimitã sã zãresc trupul palid ce zace-n groapã...
Chipul sur îmi este aşa cunoscut, mã apropii mai mult,
Dar se trezeşte brusc. Ochii sãi reci topesc teama mea,
Iar gura cusutã cu tãcerea veşnicã rosteşte vorbe seci:
— Bine ai venit! Te-am aşteptat încã de când am murit...
Îmbrãţişeazã-mã puţin! Nu-ţi fie fricã! Sunt eu...
— Cine eşti? Ce doreşti? Ce tot îmi şopteşti?
Scânteile întunericului mi-au deschis poarta
Spre lumea ta damnatã. Acum am sosit!
— Nu mã mai recunoşti? Sunt tu!
Sunt tu închisã în cuşca trecutului,
Sunt tu ucisã de viitorul dureros,
Sunt tu cu sufletul spart în cioburi sângerii...
— Eşti eu?! Dar eu trãiesc! Acum, în prezent!
Eu pot vedea soarele blând, pot înota prin apa cristalinã,
Pot mirosi flori divine şi mã pot simţi... pe mine!
— Tot ce iubeşti acum te va distruge!
Soarele te-a abandonat, sau ai uitat?
Colier din stele ţi-ai croşetat, dar astrele te-au spânzurat;
Apa otrãvitã te-a înecat, monştrii durerii te-au sfâşiat;
Florile morţii ţi-au fost dulcele venin...
Tu poţi simţi? Atunci simte gustul lutului,
Bucurã-te de aroma pãmântului! Eu m-am sãturat!
Cãldura scândurilor din lemn nu a alungat
Toatã amãrãciunea pe care inima mi-a cântat.
Vino şi mori cu mine! Dacã nu ne-am înţeles,
Poate cã ne vom împãca în aceste momente.
Dacã tu vei supravieţui, eu te voi bântui,
Trecutul mereu te va urmãri şi viitorul te va rãni!
Vraja sa, blestemul meu, m-a acaparat
Şi am cãzut cu mine în somn etern,
Aşteptând urmãtoarea incursiune
Prin zâna cu aripi de cenuşã,
Prin mine...
