L-am vãzut pe dracu gol. Nu cãptuşit în vorbe despre neant sau în vagi descrieri aberante, ci mergând pe holurile pe care noi mergeam, uneori alãturi de noi sau undeva în spatele nostru, urmãrindu-ne. Se voia un prieten tãcut, însã cine nu cunoaşte mintea dracului? E pustie de goluri, din alea pline de foc şi smoalã, vrea sã te prindã în gãurile lui pline de foc. Şi nu te gândi cã le poţi imagina pe toate astea din vagile discuţii despre draci, furci şi smoalã pe care le zice oricine. Gropile de care-ţi zic sunt prea adânci pentru închipuire.
L-am vãzut de multe ori, am vorbit cu el. Şi de multe ori s-a ascuns de mine. Îi este fricã de unii care nu se tem de hidoşenia lui, îi este fricã sã nu îi obişnuiascã pe toţi cu discuţiile cu el, fiindcã pânã la urmã hidosul, dracul, poate fi un om dintre cei pe lângã care trecem. N-ai vãzut şi tu atâţia hidoşi?
Nu l-am auzit niciodatã plângându-şi de milã, deşi o simţeam mereu când eu prelungeam discuţiile cãtre nesfârşit, invitându-l sã mã viziteze de fiecare datã, lãsând mereu ceva nediscutat, obligându-l, într-un fel. E un bun psiholog şi un bun pacient, te-nlocuieşte pe tine cu cele douã personaje cu care şi el se confundã, o face intenţionat, cã doar cine nu cunoaşte mintea dracului?
Ai dreptate sã spui cã nimeni n-o ştie. Dar toţi ştim cã e plecatã spre a deruta, cã trebuie sã plecãm cu convingerea cã vrea doar sã ne înşele. Aşa e el, dracul, şi poate fi oricine dintre ãştia pe care-i vezi trecând pe lângã tine, poate fi ãla de-l vezi în oglindã, câteodatã când te uiţi, de-ţi vine sã-i zici: Ce dracu te uiţi? Şi vezi în el rãul cumplit, la care te gândeşti câteodatã, îl auzi zicându-ţi vorbe rele. Dar nu ştii dacã ţi le zici tu sau el ţi le zice sau le zice el şi vrea sã crezi cã tu le-ai fãcut pe toate cele zise. Poţi avea doar pãreri, cum de fapt, toţi au. Dar ce se-ntâmplã când ele sunt diferite de la unul la altul sau când ele, oricum ar fi în contrazicerile lor, nu conteazã în niciun fel pentru realul teoretic? Vorbe în vânt, fraţilor, vã zic eu, care totuşi l-am vãzut de câteva ori, sunt doar vorbe. În avedãratul sens, niciunul din noi nu cunoaşte dracul gol. Gol de suflet, de adevãr, nici adevãrul nu-l cunoaşte. El vrea sã-l cunoascã, sã-l fure şi sã-l cheme minciunã, iar uneori reuşeşte în capetele proştilor. Ce aţi pãţit, fraţilor? Deşteptaţi-vã!
