Cenaclul literar «Noduri si Semne» NODURI ŞI SEMNE Cenaclul literar «Noduri si Semne»
Cenaclul literar «Noduri şi Semne» - «La extrema oricarui gand este un suspin.» - [Paul Valery]
NOUTĂŢI POEZIE PROZĂ ESEU TEATRU UMOR DIVERSE BIBLIOTECĂ
HOME
CREAŢII LITERARE
Autori-Texte-Opinii
Adaugă un text
Modifică/Şterge text
Modifică/Şterge opinie
ÎNREGISTRĂRI
Înscrie-te!
Modifică înscrierea
Şterge înscrierea
Schimbă parola
NOUTĂŢI
Ultimul text plasat
Ultimul autor înscris
Lista textelor
Lista comentariilor
OPINIA TA
Spune-ţi părerea!
NOU! NOU! NOU!
Termeni & Condiţii
Link-uri utile
Vrei un site personal?
CyberPoems
Poeme cibernetice
Soft nominalizat la Concursul Naţional de e-content, mai-2005
[Free download]
SITE-URI PRIETENE
»  Portal de divertisment
»  Anticariat online
»  Poeme cibernetice
»  Meditaţii, meditatori
»  AnteCV - Testare online
»  Management sexual
»  Testare/evaluare offline
»  Pro LOTO 6/49, 5/40
  Vizitatori:  20213697  
  Useri online:   2  
Cenaclul «Spune ceva»

Revista literara BOEMA

Filme si aplicatii multimedia educationale

DONATI
PENTRU CULTURĂ


Anunţuri: Antologie literară colectivă  
Autor: Alex Rizea ( alexrizea ) - [ PROZA ]
Titlu: Monolog la zile reci
(pentru vremuri reci trecute, viitoare)

Am crezut, prima datã, cã pot sã adorm cu ochii deschişi, apoi, poate a doua oarã, am realizat cã nici dacã-i închid nu pot sã am vreun vis. Vreme rece, rea pentru respiraţii plãpânde, bunã pentru focuri în sobã şi calorifere calde, rea pentru gâturi seci, rea pentru braţe transpirate, bunã... de nimic.
Am început prin a dãrâma orice neajuns aveam în mine, în minte, şi cred cã mi-am zis: ŢNu mai ajungi şi tu la a-mi fi bine?" Apoi am apucat toate resturile ce erau în strãfunduri şi am dat sã le arunc ca un repezit, dar ele erau prinse de mine, cu rãdãcini şi ţepi, şi aproape cã m-au aruncat ele. Ce sã fi fãcut? Le-am luat la repezealã, cu aceeaşi repezealã, şi le-am ascuns mai bine, poate ca sã uit de ele, sã le uit pentru totdeauna...
Fiindcã mulţi ziceau cã e bine sã fii mai bun mãcar acum, dar de ce acum, de acum? Poate pentru cã toate o ziceau, reclamele de la TV, vremea mohorâtã, timpul destul petrecut în case, concediile. Ei le ziceau comercial, şi chiar era atât de banal pe cât o zicea cuvântul despre toate astea. Iar ei ştiau cã e, dar de neluatul ãsta în seamã fãcea ca lucrurile sã se aştearnã puţin, dupã o logicã permisivã, datã pentru toţi, încã de la început de compromisul minţilor lor încete. Ceilalţi, ãia de priveau cu ochii mici de concentrare, ziceau cã şi îngerii plutesc mai aproape de pãmânt şi bine fãceau ei cã-i vedeau, iar îngerii bine fãceau cã zburau mai aproape, cã aşa mai încãlzeau mãcar sufletele pline de dorinţe. Şi aşa pluteau prin vãzduh clişeele şi îngerii, de se încurcau între ei, de se încurcau, transformaţi în idei, în capul oamenilor.
Mi-am deschis fereastra, mi-am deschis mâna şi am întins-o sã apuc exteriorul. Am gãsit-o lovitã de un strop, o lacrimã, iar mintea mi-a şoptit cã cineva plânge, cerul plânge. El ştie sã plângã cu luminã sau cu apã, şi îţi pare cã uneori râde, însã el plânge mereu, plânge spre oameni, cu veselie.
Ninge, ninge. Iar înainte de asta eram cu mâna întinsã, cerşeam spre neputinţele mele. Şi, dacã-mi amintesc bine, înainte de asta, încercam sã le arunc, încercam. Iar înainte de toate... de mi se pare cã ajung înainte de tot, prea departe.
Înainte era toamnã şi frunzele cãdeau. Ochii erau nesãturaţi de ele. Am vãzut vreo doi fotografi în parc, când frunzele cãdeau. Îmi pare cã-i aud vorbind, în amintirea asta cu frunzele. Îşi zic cã fulgii sunt buni de pus în poze, cã niciunul nu seamanã, se simt curioşi spre zile reci, pline de zãpadã. Pe lângã poze, parcã vor şi ei sã-şi încerce firea asta mai bunã, gata sã arunce lacrimi şi daruri, dacã nu între ei, mãcar în sine.
ŢE prea frig sã rãmâi rece."
Mã vãd suspinând dupã vreun foc şi parcã mã implor sã-mi aprind unul, fiindcã aici stã necesarul, când e prea frig ai nevoie sã faci un foc, iar unora li se pare cã aprind o scânteie, cã li s-a aprins o scânteie, adicã nu ei au fãcut-o, ci altul. Iar când zic, îşi pun mâna pe piept, unii se bat cu pumnul pe piept, semn cã acolo e...
E firesc sã vrei un foc când e rece, şi ce vremuri reci!..

Nr Comentarii Comentatori
1. Multumesc. Vrei sã spui cã are muzica şi metafora unei poezii, dar elocvenţa unui text, ceea ce de fapt e... :) alexrizea
2. Daca ai segmenta in versuri ar fi poezie. bis
[ Comentează! ] [ Texte ] [ Autori ] [ HOME ]
Cenaclul Literar Online
«Noduri şi Semne»
Revista Boem@
EXPOZIŢIE DE CARTE
Nelu PACURARU, Tentatia nemarginirii, proza, Editura Fund. Univ. Galati
ANTOLOGIE LITERARĂ
Arhiva de ANTOLOGII
FESTIVALUL ASPRA 2014
Biblioteca CENACLULUI
Cărţi publicate de membri
ACTIVITATE LITERARĂ
Arhivă IMAGINI
ATELIER LITERAR
Dicţionar de tehnici
Figuri de stil
Starea poeziei
Literatura fantastică
Curente literare
Reguli de ortografie
Ghid de exprimare
Contact
Istoria cenaclului
Membrii cenaclului
PUBLICÃ ŞI TU!
ONOMANTIA
MĂREŢIA OMULUI
MenStrict
Cel mai util cadou pentru iubita ta!
[ Free download]
Revista literara BOEMA
Editura InfoRapArt

OPINII
Opiniile sau punctele de vedere întâlnite aici aparţin celor care le-au exprimat.
POEZIE      PROZĂ      ESEU      TEATRU      UMOR      DIVERSE      BIBLIOTECĂ
Contact: webmaster@inforapart.ro              Copyright © 2002 - ANA & DAN