singura care mã deranja era codita urbanã
pe care o coboram în fiecare searã
sã bea o cafea
întrebam doar cum sã o opresc
sã se deplaseze de la dreapta spre stânga,
singura mea grijã nu era pentru apã
şi nici pentru pãmânt nu era
deschid cartea: cartea geme
caut vremea: nu e vreme
cobor la prima
fãrã sã tai calea cuiva
mai grãbit decât umbra mea
aş cânta
nu cânt
doar sunt
şi corbii se plimbã prin sânge
şi sug... mirosind a pãmânt