Amintire fugarã
Înotând în colţul unui singur cuvânt
Nopţile au aripile amorţite
Şi luna topeşte zâmbete mototolite
Semãnate de-a lungul şi de-a latul pãmântului
Iarbã şi dor
În inimi ce mor
Am rãscolit în astã searã dorul
Cum jarul din bãtrânul şemineu
Flori scânteiau în jurul lui şi-al meu
Mergând în cercul vechiului cuvânt
Celelalte cuvintele
Vor sã fure din inimi poveştile de iubire
Sã le contorsioneze şi sã facã din ele şinele
Tuturor trenurilor care pleacã iarna
Am sã opresc toate gândurile care duc veşti
Poate aşa voi afla cine a scris
Ultima scrisoare de iubire în alb
Pentru cã ştiu! ar fi putut fi a mea...
