Jucând domino cu umbra lunii
Într-o searã de iarnã
În care ne e teamã de zbor
Privirea ta se împiedica de a mea
Şi a mea se opreşte pe vârfuri
Înainte de a atinge privirea unui ultim dans
Rãmas captiv în oglindã
Suntem aşezaţi fiecare pe câte o speranţã
Dacã m-aş dezechilibra
Aş vrea sã se rãstoarne ultima zi în care am deschis radioul
Se cânta jazz
Dacã te-ai împiedica ai cãdea spre umbra lunii
Şi totul s-ar comprima
Eu peste tine
Tu peste ea
Umbra ei peste etajele
În care nu mai locuieşte nimeni
De la ultimul joc de anul trecut
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Tiolia, ma bucur sa constat ca poezia mea place. Da, sperantele sunt necesare si chiar suficiente uneori...
Datorita sperantei totul poate sa fie posibil...intr-o seara de iarna, intr-un zbor, doar sa stim ca avem resurse necesare sa facem fata tuturor lucrurilor care vin in viata noastra!
Foare plin de speranta titlul poeziei.