La început a luat cuvântul
A privit pagina albã a vieţii şi s-a luminat
Da! A strigat
În straturi groase a semãnat
Logosul i-a ademenit
(Oamenilor li se hãrãzise a cuvânta
Vorbele lor ardeau
Şoaptele se prefãceau în şabloane
Pe care le numeau indicatoare
Pentru direcţiile spre care mergeau
Pe strãzile vieţii presãrau lozinci)
Avea nevoie de bucuria pierdutã
Şi a aşezat întunericul la început
(Ca într-un joc din care lipseşte ceva
În deversare de griuri bucuria se ascundea)
A aşezat atunci iubirea la început de-nceput
A îmbrãcat-o în veşminte
De şoapte fierbinţi
De atunci scrie pe treptele vieţilor noastre
Cu dorinţa de-a fi
