Autor:	Branescu Isabela ( bis ) - [ POEZIE ]
Titlu:	se trezeau magnoliile din somnul de frumuseţe

maicã-mea a fost o femeie aşa de frumoasã creşteau pe mâinile ei în fiecare minute zâmbete de fericire şi se deschideau florile de magnolii în fiecare primãvarã pentru cã frumuseţea dureazã, se scuturau abia în primãvara viitoare târziu, dupã ce noile flori se arcuiau catifelat pregãtite sã înfloreascã Tata din pãcate nu a fost un bãrbat frumos dar avea pe umeri mantia grea de fluturi care aşteptau sã se aşeze pe umerii mamei în fiecare zi în care se trezeau magnoliile din somnul de frumuseţe fãceau plecãciuni de uimire, nu înţelegeau cum a apãrut o ploaie de polen şi soare în fiecare dimineaţã uitatã de timp vai, nu am nici curajul unuia nici frumuseţea celuilalt bunãtatea m-a ferit de multe ori de zâmbete false şi nu rareori am aflat cã nu te poate rãsfãţa nimic mai mult decât bucuria de a şti cã te-ai nãscut dintr-un univers plin de fluturi şi floare

Nr	Comentarii	Comentatori
1.	Ma bucur pentru popas.Pentru fiecare dintre noi copilaria are un parfum.	bis
2.	Lecturat cu placere aceste magnolii care se trezeau din somnul de frumusete!	Tiolia
3.	Recitesc deseori versuri postate anterior şi nu de putine ori ma opresc şi ma intreb, asa cum probabil o facem toţi cei care postãm, de ce nu se comenteazã mai des. Multumesc pentru citire, altfel "as fi alergat necontenit sa aflu linistea, muzica, versul si o lume ca cea de aici".	bis
4.	Bine te-am gasit! Minunat vers!	ruddy
5.	Multumesc!	bis
6.	Multumesc!	bis
7.	Bravo	ovidiu

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]