maicã-mea a fost o femeie aşa de frumoasã
creşteau pe mâinile ei în fiecare minute zâmbete de fericire
şi se deschideau florile de magnolii în fiecare primãvarã
pentru cã frumuseţea dureazã, se scuturau abia în primãvara viitoare
târziu, dupã ce noile flori se arcuiau catifelat pregãtite sã înfloreascã
Tata din pãcate nu a fost un bãrbat frumos
dar avea pe umeri mantia grea de fluturi
care aşteptau sã se aşeze pe umerii mamei în fiecare zi în care se trezeau
magnoliile din somnul de frumuseţe
fãceau plecãciuni de uimire, nu înţelegeau cum a apãrut
o ploaie de polen şi soare în fiecare dimineaţã uitatã de timp
vai, nu am nici curajul unuia nici frumuseţea celuilalt
bunãtatea m-a ferit de multe ori de zâmbete false
şi nu rareori am aflat cã nu te poate rãsfãţa nimic mai mult decât bucuria
de a şti cã te-ai nãscut dintr-un univers plin de fluturi şi floare
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Recitesc deseori versuri postate anterior şi nu de putine ori ma opresc şi ma intreb, asa cum probabil o facem toţi cei care postãm, de ce nu se comenteazã mai des. Multumesc pentru citire, altfel
"as fi alergat necontenit
sa aflu linistea, muzica, versul
si o lume ca cea de aici".
