Autor:	Branescu Isabela ( bis ) - [ POEZIE ]
Titlu:	se trezeau magnoliile din somnul de frumuseţe

maică-mea a fost o femeie aşa de frumoasă creşteau pe mâinile ei în fiecare minute zâmbete de fericire şi se deschideau florile de magnolii în fiecare primăvară pentru că frumuseţea durează, se scuturau abia în primăvara viitoare târziu, după ce noile flori se arcuiau catifelat pregătite să înflorească Tata din păcate nu a fost un bărbat frumos dar avea pe umeri mantia grea de fluturi care aşteptau să se aşeze pe umerii mamei în fiecare zi în care se trezeau magnoliile din somnul de frumuseţe făceau plecăciuni de uimire, nu înţelegeau cum a apărut o ploaie de polen şi soare în fiecare dimineaţă uitată de timp vai, nu am nici curajul unuia nici frumuseţea celuilalt bunătatea m-a ferit de multe ori de zâmbete false şi nu rareori am aflat că nu te poate răsfăţa nimic mai mult decât bucuria de a şti că te-ai născut dintr-un univers plin de fluturi şi floare

Nr	Comentarii	Comentatori
1.	Ma bucur pentru popas.Pentru fiecare dintre noi copilaria are un parfum.	bis
2.	Lecturat cu placere aceste magnolii care se trezeau din somnul de frumusete!	Tiolia
3.	Recitesc deseori versuri postate anterior È™i nu de putine ori ma opresc È™i ma intreb, asa cum probabil o facem toÈ�şi cei care postăm, de ce nu se comentează mai des. Multumesc pentru citire, altfel ”as fi alergat necontenit sa aflu linistea, muzica, versul si o lume ca cea de aici”.	bis
4.	Bine te-am gasit! Minunat vers!	ruddy
5.	Multumesc!	bis
6.	Multumesc!	bis
7.	Bravo	ovidiu

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]