Pe unde aleargã desculţã
A vârstei lupã zãludã din vremea repede scursã
Când ochii strigau despre mere şi rug îmi era o cireaşã necoaptã
Când echilibru-l gãseam de şotronul sta pus la colţ pentru rea faptã
Descântam câte o boabã de strugur’ în teascul bãtrân de sub vie
Pãrinţii sãdeau câte-o rugã, mângâieri pe frunte o mie
Se rupea bucuria în colţuri când foamea ne aduna pe la case
Şi somnul se furişa printre pleoape trãgând crisalida prin oase
Pe strada ce-mi urcã alene se vãd rãvãşite migrene
Cu miros de chitanţe solzoase şi oftaturi perene
Mai ia-mi anii din urmã, mai trage de timp pentru o vreme
Avem dorinţe destule pânã sã paştem cu viermii
Mai coace o boabã de strugur’, mai incendiazã cireşii
Sã fie mai grea despãrţirea, şotronul fã-l a se teme
Sunt destule câmpii înverzite
Mai uitã, adunã în cupã boabe strivite
