mã agãţãm de noaptea strãvezie
cu Noe mã certam în fiecare ceas
sã cureţe din minţi mirosul de tãmâie
sã îl împrospãteze cu nucã sau gutuie,
sã fie aroma scorţişoarei ce-n minte ne-a rãmas
curbatã sta tãcerea în arca întristãrii
şcoalã de dans pãrea lumina cernitã în pãduri
doar nesecatul glob al aşteptãrii tale
e spart între falange insectar peste pervaz
cu mersul ca de ploaie pe peluzã
şi ritmul lui de vers revendicat
