Citesc cate-n stele si cer
despre iubire
Ma afund in miraj efemer.
Cum din mers te-ai nascut
Redevii amintirea infinitei columne,
te transformi in poem ne-nceput.
Am credinta ca esti un mister
scaldat de lumina.
Sa renasti e rutina, deci vino zambind.
Hohote pot sa aud cum rasuna !!
Curaj, esti imaginea iubirii din camp
Si-ncrancenarea din glasul tacut,
Esti povestea tesuta cu fiere
Ciudat conturata,
rasucita in pantec.
Fii scanteie de limba pilita cu jar
Tesuta cu fir de argint retopit.
Fii bucuria pierduta de zei cazuta aici pe pamant!