poezia e într- o cãdere uşoarã
un fulg încã nehotãrât
pe ce aripã de fluture sã poposeascã
sã nu-I tulbure cu vreo adiere de auz neînţeleasã
sau
sã cadã pe pânza unui timpan
ca pe o velã a corabiei neufragiate de surzenie
dar eu cumplit m-aş întrista
dacã şi-ar cheltui viaţa într-o imensã cãdere
acum ea încã mai strãluceşte
cum lumineazã hematiile vãzduhul sângelui
de la naştere cãtre alveolele raiului
acolo unde se încarcã mereu
cu slava cerului pulmonar
şi totul
întru strãbaterea nesfârşitelor cãi şi
înveşnicirea trupului tãu de lut
cu hlamida câtorva fulgi de poezie
oferite mai totdeauna pe gratis