noi am ajuns frumoşi douã catrene
tãcuţi cu orbul tâmplelor
cãrunţi
pleoapele ni-s buze sub sprâncene
clipim tãcuţi şoptind ca-ntre adulţi
cã visul nu mai pleacã-n cercuri largi
nici nu mai zboarã pe aripa minţii
cuvintele-au plecat printre sãraci
se vând pe gânduri scumpe
neputinţei
ne fugãresc secundele prin ore
şi timpul ne aleargã-n patru timpi
bem lacom apa zilelor minore
prea îmbãtaţi cu zvonul altor limbi
tot aşteptãm schmbãrile la faţã
sã devenim din nou frumoşi
dar goi
ne-am condamnat fugind bãtrâni de viaţã
cu paznicii celulelor în noi
