Te-am cunoscut de micã,
de când te-am tras la cãrţi,
erai de treflã, sau parcã erai de picã,
mã cãuta viaţa cu degetul pe hãrţi
dar eu eram în tine, în ochii tãi,
adicã
un fel de jucãtor în sãlile de joc,
unde se-mparte trupul speranţei
în jetoane,
scoteam cu înţelepciune manşeta
cu noroc
prin care şlefuisem sãruturi
pe icoane.
Tu mã sorbeai în ochii tãi adânci,
pe mine, nevãzutul,
cât pumnul de celule,
îmi pãtrundeai în cuget, cu vorbele
pe brânci,
şoptindu-mi cã pupilele
sunt douã cifre
nule
