uite mi-au apãrut deja
câteva riduri trase la malul ochilor
ca nişte lotci de pescari aduse la ţãrm
poate cã în balanţa timpului
rãul a cântãrit mai mult decât binele
nu totdeauna mi-am cufundat în fericire obrazul
ca într-o cãlduroasã blanã de vulpe
şi cred cã în curând
un val de globule roşii va inunda
plaja de sus a obrajilor
iar mai spre searã
când voi întoarce cu degetul pagina vineţie a zilei
şi-mi va rãmâne sinele pustiu
se vor colora pentru totdeauna în vânãt
iar pe faţa cearcãnelor voi putea scrie
cu genele muiate în cerneala vederii
câteva rânduri
în cartea de poezie a pleoapei
