as putea adormi pe o perna de auz
cu toate tacerile adunate-n timpane
dar mi-e dor de nesomnul toamnei adus
de noptile albe fosnind prin cotloane
pe care le ascult cu suflarea pustie
si vorbim ba de vremuri de talhari de comori
de condurul desigur lasat numai mie
de-o rima pe treapta unui vers uneori
mi-e dor de vremea cu trecuturi ascunse
prin mrejele mintii neinecate-n uitare
cand surprindeam timpul cu privirile duse
dupa o secunda fermecatoare
mi-e dor de pasii adunati sub genunchi
minati de o ploaie cu moravuri usoare
pe care o strecor furisat langa trunchi
sa-i simt epidemica infiorare
mi-e dor de o toamna cu ploi efemere
cu stropii ca sanii viilori grei
sa-mi danseze vinul chiuind prin artere
si pasii pe-un ring nevalsat de polei
mi-e dor ...
