sã pescuim tãcerea dintre noi
sã-i punem peştii roşii în acvariul timpanelor
- nu vezi cã seara-i trupul zilei neadormit ?
noi sã-i privim cât mai adînc apusul vorbei
şi doar în viul dimineţii
sã fim treziţi de primul sunet de mierlã al vocalei
acum
avem sufletele uscate şi încâlcite în gânduri
iar eu mã simt aşa
ca o fântânã de aer din care
din când în când mai scot cu respiraţia
câte o suflare de poezie
cu acest coş învechit al pieptului
care-şi pierde printre coaste
ca o ciuturã spartã
versurile cele mai frumoase
