- ce formã îi dai timpului ce trece
un chip de zi un chip de noapte sau
risipit în ore ca o apã-n picãturi ?
cãci uite aşa pe nesimţite m-am trezit
cã–n visul meu n- a mai plouat cu iarbã
spre dimineaţã pãmântul avea tâmplele albe
ca în poveştile prea mult hoinãrite
iar acum
mã mai odihnesc o clipã pe un gest ştiut
aşez reazãmul frunţii pe o pernã a rotulei şi chiar
îmi învelesc globul ocular cu pleoapa aşa
cum ştie pãmântul sã-şi tragã noaptea pe şale
mã grãbesc sã-mi sprijin vorba pe câteva cuvinte mute
pentru cã din nou voi trece ca de atâtea ori
pe lângã porţile ochilor tãi
pânã vei ajunge sã nu mã mai recunoşti
şi crede-mã atunci
vei aştepta sã-ţi vinã la întâlnire
trupul meu cel tânãr şi de demult
trupul acela condamnat la resemnare
pentru delictul de a te fi iubit atât de frumos
şi pe furiş
